Economia locală

Strategia privind dezvoltarea economică locală subsumează elemente ale celorlalte strategii de dezvoltare la care se alatură elemente proprii sectoarelor economice reprezentative.

Principalele surse de competitivitate pe plan local sunt:

 Calitatea vieţii – dată de nivelul veniturilor, structura consumului, nivelul preţurilor pe piaţa locală, în special la nivelul terenurilor şi construcţiilor.

 Infrastructura – în creştere calitativă

 Instituţiile locale – întărirea capacităţii acestora de a administra averea publică şi de a lua decizii care să faca mediul economic atractiv pentru investitorii locali, naţionali şi străini.

 Unitatea de viziune a instituţiilor dar şi a acestora cu societatea civilă.

 

Strategia de dezvoltare a economiei locale pleacă de la elementele care pot sa conducă la creşterea competitivităţii:

1. Încurajarea creşterii economice la nivel de firmă, din perspectiva productivităţii şi a cifrei de afaceri, ştiut fiind că gradul de bunăstare la nivel local este dat de suma bunăstării actorilor individuali.

2. Stimularea şi susţinerea investiţiilor în sectoarele cheie ale economiei locale în scopul creşterii competitivităţii şi a gradului de ocupare a acestora.

3. Identificarea unor noi sectoare de activitate şi localizării spaţiale ale acestora.

4. Asigurarea forţei de muncă cu calificari cerute de profilul firmelor care îşi desfăşoară activitatea în zonă.

5. Stabilirea, susţinerea şi menţinerea parteneriatelor în elaborarea şi aplicarea strategiei.

6. Întărirea capacităţii instituţionale în plan local.

 

Resursele bugetare aflate la dispoziţie şi alocate dezvoltării economice locale nu acoperă nici pe departe nevoile existente ale comunităţii. 

Astfel în cadrul proiectelor de anvergură nu există posibilitatea finanţării acestora din resurse proprii. Din acest motiv este necesar a se lua măsuri precum : eficientizarea cheltuirii banului public precum şi identificarea unor surse alternative de venit. Se impune astfel lărgirea bazei de impozitare/ taxe locale prin creşterea locurilor de muncă, crearea de locuri de muncă bine plătite (pe principiul salarii mai mari – venituri mai mari la buget), utilizarea instrumentelor de management a datoriei publice ( obligaţiuni municipale, credit) şi obţinerea de venituri suplimentare prin valorificarea bunurilor sectorului public. O altă modalitate prin care poate fi suplinită lipsa fondurilor locale  insuficiente pentru a susţine proiecte de anvergură (infrastructura) o constituie realizarea unor parteneriate public – private, capitalul privat putând suplini insuficienţa resurselor publice necesare demarării acestor proiecte. Cheia succesului în acest tip de cooperare o constituie o administraţie publică profesionistă, capabilă să stabilească un cadru clar de armonizare a interesului public cu cel privat.

Nivelul investiţiilor este destul de redus. In acest sens, este necesară pe de o parte menţinerea şi stimularea investitorilor existenţi, iar pe de altă parte atragerea de noi investitori care să facă mediul economic local cât mai competitiv. Atragerea investiţiilor private este absolut necesară pentru dezvoltarea economică locală, autorităţile publice fiind cele care trebuie să creeze condiţiile necesare atunci când investiţiile propuse corespund nevoilor publice.

Puterea micilor intreprinzători existenţi în prezent în economia locală este redusă, iar în rândul acestora nu există un spirit antreprenorial.De asemenea sistemul financiar – bancar nu sprijină începerea unei afaceri, accesul la credite fiind dificil. In acest sens, micii intreprinzători trebuie sprijiniţi, astfel încât sectorul IMM să se dezvolte pentru a putea face faţă pieţei concurenţiale, aceasta fiind garanţia unei dezvoltări economice sănătoase (efectele restructurării anumitor domenii pot fi infinit mai grave în cazul unor agenţi economici de mari dimensiuni, în timp ce IMM-urile sunt mai adaptabile cerinţelor pieţei, mai flexibile).

Cunoscut fiind faptul că creşterea economică este strâns legată de dezvoltarea infrastructurii - în special a căilor de comunicaţii precum şi a utilităţilor şi a infrastructurii de afaceri – este imperios necesar ca autorităţile locale să valorifice resursele de terenuri pe care le au, chiar si neviabilizate care să fie puse la dispoziţia investitorilor.

Este necesară stabilirea unor contacte mai strânse între administraţie şi agenţii privaţi, astfel încât să poată satisface într-o cât mai mare măsură nevoile investitorilor prin eliminarea autorizaţiilor inutile, reducerea duratei de evaluare a cererilor şi de elaborare a deciziilor, atunci când este vorba de primii paşi în organizarea unei afaceri.

 

Ramurile industriale de tradiţie sunt׃ industria mobilei şi industria textilă.

Dintre societăţile comerciale reprezentive amintim׃

SC SILVANA SA – domeniu de activitate׃ fabricarea de articole tricotate

SC ANGAR SRL - domeniu de activitate׃ fabricarea de articole tricotate

SC ALEDA SRL - domeniu de activitate׃ fabricarea de articole tricotate

SC KULCSAR CONF SRL - domeniu de activitate׃ fabricarea de confecţii îmbrăcăminte

SC ROMBEL SRL - domeniu de activitate׃ producţia altor tipuri de mobilier

SC CESIMEX SA - domeniu de activitate: productia de mobilier

 

 

Agricultura

Suprafaţa totală a oraşului este de 6.777 hectare, din care terenul agricol este 5.027 ha din care paşuni 1096 ha, fâneţe 301 ha.    

Culturi predominante : porumb (800 ha), cartof (120 ha), culturi păioase: 510 ha.

Pădurile sunt în suprafaţă de 1076 ha, aflate în proprietate particulară în proporţie de 85%.

Suprafaţa agricolă/locuitor este de 0,62 ha.

 

Datorită condiţiilor specifice de sol şi climă, agricultura este de subzistenţă, neperformantă, în special pentru autoconsum, orientată spre obţinerea producţiei de porumb, grâu, cartofi, legume şi fructe, fiind de importanţă strict locală. Lipsa asocierii, precum şi slaba dotare tehnologică, nu duc la practicarea unei agriculturi eficiente. Preţurile scăzute pe piaţa de achiziţie nu le oferă un real câştig şi nu oferă posibilitatea dezvoltării acesteia.

 

 

Dintre ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor se numară şi creşterea animalelor, activitate care în prezent începe să se revigoreze prin accesarea de fonduri în vederea înfiinţării de ferme. În anul 2007 au fost construite 4 ferme de porci având o capacitate de 11.200 capete anual, în viitor intenţionându-se extinderea acestora.