Istoricul localităţii

Primul atestat documentar al localităţii datează din anul 1319. În acest document apare denumirea de “Castrum Cheevar” - cetate de pământ - proprietatea lui Elefánti Dezsõ, primită în dar din partea regelui. Se pare că a avut rolul de a apăra aşezarea din vatra actualului oraş Cehu Silvaniei. Secole de a randul s-au schimbat proprietarii cetăţii: familile Drágffi, Gyulafi, Báthori, Tököli, Apafi şi familia Bornemissza au deţinut pe rând domeniul.

 

Oraşul se bucură de mai multe privilegii începând chiar din secolul al XV-lea. In anul 1468, regele Matei Corvin autorizează organizarea unui târg naţional, iar în 1529 privilegiul dat cetatii de Sigismund Báthory pentru a se autoguverna. Pe lângă perioada de înflorire şi prosperitate economică, cetatea cunoaşte şi perioade de decădere. Astfel la mijlocul secolului al XVI-lea, armata imperiului austriac asediază cetatea.Mai tarziu, cetatea este atacată de armatele otomane. De asemenea este cunoscut rolul cetăţii jucat în timpul răscoalei curuţilor. Mişcările revoluţionare de la 1848, cele două războaie mondiale şi perioada comunistă, sunt doar câteva episoade care şi-au pus amprenta asupra dezvoltării economice a aşezării.

 

Dupa reforma administrativă din anul 1968, dintr-un centru bine organizat administrativ, Cehu Silvaniei devine un  oraş de provincie unde nu mai existau instituţii de stat cum ar fi Judecatoria sau Notariate, iar numarul intelectualilor a scazut considerabil. Dupa o perioada  de stagnare, urmează ani de prosperitate: creşte numărul locuitorilor ca urmare a industrializării şi începând cu anii’70 se construiesc 900 de apartamente în blocuri.